Despre rugaciune

O, Isuse, vesnic si mare Preot, primeste-ti Preotii Tai in adapostul Inimii Tale, acolo unde nimeni nu le mai poate face vreun rau. Pastreaza nepatate mainile lor care ating in fiecare zi Preasfantul Tau Trup! Pastreaza imaculate buzele lor care suntinrosite in fiecare zi de Preasfantul Tau Sange! Pastreaza neprihanite si curate inimile lor pecetluite de sublimul semn al glorioasei Tale Preotii! Fa-i sa creasca in dragoste si fidelitate fata de Tine si apara-i de contactul cu lumea cea vicleana! Da-le lor, odata cu puterea de a transforma painea si vinul, si puterea de a transforma inimile. Binecuvanteaza faptele lor cu roade imbelsugate si daruieste-le apoi coroana vietii vesnice! Amin.

Despre rugaciune

Ar trebui sa ne examinam, din cand in cand, rugaciunile ca sa vedem cat de sincere si de spontane sunt. Ar trebui sa le tinem simple, sincere, proaspete, personale si originale. Mai presus de orice, trebuie sa ne interzicem cu desavarsire sa ne faurim singuri emotii de sfintenie.

Inca ne mai rugam pentru treziri spirituale, fara sa ne dam seama de tradarile noastre si de lipsa noastra de pocainta. Toate aceste rugaciuni sunt fara nici o valoare.

Toate rugaciunile sunt placute, atunci cand inima a ajuns in comuniune cu Dumnezeu si cand ochii launtrici vad fata binecuvantata a Domnului.

Cea mai inalta forma de rugaciune nu este niciodata o cerere.

Uneori, oamenii se roaga fara credinta, dar este de neconceput ca oamenii care au credinta sa nu se si roage.

Fie ca este vorba de un inceput de evanghelizare, fie ca este vorba de educatia copiilor sau de examenul de la facultate, reteta va trebui sa ramana intotdeauna aceeasi dubla impletire intre munca si rugaciune. Nici munca fara rugaciune, nici rugaciune fara munca.