O intalnire adevarata si fericita

O, Isuse, vesnic si mare Preot, primeste-ti Preotii Tai in adapostul Inimii Tale, acolo unde nimeni nu le mai poate face vreun rau. Pastreaza nepatate mainile lor care ating in fiecare zi Preasfantul Tau Trup! Pastreaza imaculate buzele lor care suntinrosite in fiecare zi de Preasfantul Tau Sange! Pastreaza neprihanite si curate inimile lor pecetluite de sublimul semn al glorioasei Tale Preotii! Fa-i sa creasca in dragoste si fidelitate fata de Tine si apara-i de contactul cu lumea cea vicleana! Da-le lor, odata cu puterea de a transforma painea si vinul, si puterea de a transforma inimile. Binecuvanteaza faptele lor cu roade imbelsugate si daruieste-le apoi coroana vietii vesnice! Amin.

O intalnire adevarata si fericita

Multi oameni se intalnesc zilnic unul cu celalalt, insa niciodata nu se intalnesc cu adevarat.

Adevaratele intalniri sunt rare. Este suficient un salut sau o privire ca doi oameni sa se gaseasca unul pe celalalt. Aceste intalniri se numesc fericite si sunt cu adevarat fericite.

Sub semnul unei asemeni intalniri s-a produs a treia vizita a familiilor din parohia noastra la Manastirea Carmelitanilor de la Snagov la sfarsitul unei saptamani din luna mai, comemorand o alta intalnire fericita petrecuta cum 10 ani intre Sfantul Parinte Paul al II lea si Patriarhul Teoctist; aceea a fost o vizita sfanta pentru ca eram vizitati de un sfant.

La Snagov, ne-am rugat impreuna in cadrul Sfintelor Liturghii pentru artizanii vizitei de acum zece ani, am vizionat documentare despre acea vizita, am comentat evenimentul in cateva intalniri. Copii si tinerii au cantat, au dansat animandu-i si pe cei mai putin tineri si, impreuna, ne-am simtit minunat.

Sa stiti ca ne-am facut si prieteni cunoscandu-ne mai bine! Am incercat, si de multe ori am si reusit, sa trecem peste aparente, peste bariere umane, mai mult sau mai putin impuse tot de catre noi.

Toate aceste lucruri minunate au fost posibile pentru ca parintele paroh Mihai Martinas, imbracat, firesc, in negru, dar fara sa fie cernit, si nici de-a dreptul auster, ci mai degraba vesel si comunicativ, mai ales cu copii mici, a vegheat tot timpul asupra noastra, trecandu-ne cu naturalete de la rugaciune la relaxare voioasa si schimburi de idei. Pentru toate acestea noi, copiii lui de toate varstele, nu putem decat sa-i multumim!

In aceasta intalnire din luna mai, Maria a fost, binenteles, prezenta. Sambata seara am cinstit-o printr-o procesiune vibranta cu lumanari aprinse in maini; statuia Fecioarei de la Lourdes a fost purtata de ministranti; toti cei prezenti la procesiunea care a fost o replica din inima a celei de la Lourdes au cantat cu bucurie Ave Maria.

Am luat cateva kilograme in plus (unii dintre noi), pentru ca la manastire se gateste foarte bine, dar am plecat de acolo cu un suflet mai usor, mai luminat; cu certitudinea abia incoltita in inimi, ca viata este cu adevarat frumoasa!

Corina Manu Zigu