ROSARIUM VIRGINIS MARIAE

O, Isuse, vesnic si mare Preot, primeste-ti Preotii Tai in adapostul Inimii Tale, acolo unde nimeni nu le mai poate face vreun rau. Pastreaza nepatate mainile lor care ating in fiecare zi Preasfantul Tau Trup! Pastreaza imaculate buzele lor care suntinrosite in fiecare zi de Preasfantul Tau Sange! Pastreaza neprihanite si curate inimile lor pecetluite de sublimul semn al glorioasei Tale Preotii! Fa-i sa creasca in dragoste si fidelitate fata de Tine si apara-i de contactul cu lumea cea vicleana! Da-le lor, odata cu puterea de a transforma painea si vinul, si puterea de a transforma inimile. Binecuvanteaza faptele lor cu roade imbelsugate si daruieste-le apoi coroana vietii vesnice! Amin.

ROSARIUM VIRGINIS MARIAE

Scrisoare apostolica a suveranului pontif Ioan Paul al II-lea catre episcopat, cler si credinciosi despre sfantul Rozariu

INTRODUCERE

1. Rozariul Fecioarei Maria, care s-a dezvoltat în mod progresiv în al doilea mileniu sub inspiratia Duhului lui Dumnezeu, este o rugaciune pretuita de multi sfinti si recomandata de magisteriu. In simplitatea si profunzimea ei, ea ramane, chiar si in acest al treilea mileniu care abia a inceput, o rugaciune de o semnificatie deosebita, destinata sa aduca roade de sfintenie. Ea se incadreaza bine in itinerarul spiritual al crestinismului care, dupa doua mii de ani, nu a pierdut nimic din prospetimea de la inceput, si care se simte indemnat de Duhul lui Dumnezeu "sa inainteze in larg" ("duc in altum!") pentru a spune din nou, ba chiar pentru a "striga" lumii, ca Isus Cristos este Domn si Mantuitor, "calea, adevarul si viata" (In 14,6), "tinta istoriei umane, punctul spre care converg dorintele istoriei si civilizatiei".

Rozariul, de fapt, desi este caracterizat de aspectul sau marian, este o rugaciune profund cristologica. In sobrietatea elementelor sale, concentreaza in sine profunzimea întregului mesaj evanghelic, constituind un fel de compendiu al acestuia. In el rasuna rugaciunea Mariei, vesnicul ei Magnificat pentru opera Intruparii mantuitoare inceputa in sanul ei feciorelnic. Prin el, poporul crestin invata la scoala Mariei, pentru a se lasa initiat în contemplarea frumusetii chipului lui Cristos si in experimentarea profunzimii iubirii sale. Prin Rozariu, crestinul dobandeste belsug de haruri, ca si cum le-ar primi din insesi mainile Maicii Mantuitorului (...).

Inca din anii tineretii aceasta rugaciune a avut un loc important in viata mea spirituala. Rozariul m-a insotit in momentele de bucurie si în cele de incercare. Lui i-am incredintat multe griji; in el am aflat mangaiere. Acum douazeci si patru de ani, la 29 octombrie 1978, la numai doua saptamani de la alegerea in scaunul lui Petru, deschizandu-mi într-un fel sufletul, m-am exprimat astfel: "Rozariul este rugaciunea mea preferata. O rugaciune minunata! Minunata în simplitatea si în profunzimea ei. [...] Se poate spune ca Rozariul este, intr-un anume fel, un comentariu-rugaciune la ultimul capitol al constitutiei Lumen gentium a Conciliului Vatican II, capitol in care se trateaz? despre minunata prezenta a Maicii lui Dumnezeu in misterul lui Cristos si al Bisericii. De fapt, pe fundalul cuvintelor Bucura-te, Marie, prin fata ochilor sufletului trec principalele episoade ale vietii lui Isus Cristos. Ele sunt alcatuite, in ansamblu, din misterele de bucurie, de durere si de slava, si ne pun in comuniune vie cu Isus prin - am putea spune - inima Maicii sale. In acelasi timp, inima noastra poate sa cuprinda in aceste decade de Rozariu toate faptele care alcatuiesc viata individului, a familiei, a natiunii, a Bisericii si a omenirii; intamplari personale si intamplari ale aproapelui si, in mod deosebit, ale acelora care ne sunt mai apropiati, la care tinem mai mult. Astfel, simpla rugaciune a Rozariului bate ritmul vietii umane" (...).

Rugaciune pentru pace si pentru familie.

6. Pentru a da o mai mare actualitate relansarii Rozariului sa adaugam cateva circumstante istorice. Prima dintre ele este urgenta de a invoca de la Dumnezeu darul pacii. Rozariul a fost propus de mai multe ori de predecesorii mei si de mine insumi ca rugaciune pentru pace. La inceputul unui mileniu, care a debutat cu acele cutremuratoare scene ale atentatului de la 11 septembrie 2001 si care inregistreaza zilnic in multe parti ale lumii noi scene de sange si violenta, a redescoperi Rozariul inseamna a patrunde in contemplarea misterului aceluia care "...este pacea noastra, din cele doua lumi, Israel si paganii, a facut un singur popor; prin moartea sa pe cruce, el a facut sa cada ceea ce ii despartea, adica zidul urii" (Ef 2,14). Asadar, nu ne putem ruga Rozariul fara sa ne simtim implicati intr-o angajare concreta in slujba pacii, cu o atentie deosebita fata de tara lui Isus, atat de incercata inca si atat de draga inimii crestine.
O urgenta similara de angajare si de rugaciune este legata de o alta problema critica a timpului nostru, cea a familiei, celula societatii, asaltata mereu de forte de dezagregare la nivel ideologic si practic, care provoaca temeri pentru viitorul acestei institutii fundamentale la care nu se poate renunta si, o data cu ea, pentru destinul intregii societati. Relansarea Rozariului in familiile crestine, in cadrul unei mai largi pastoratii a familiei, se propune ca ajutor eficient pentru a stavili efectele devastatoare ale acestei crize actuale (...).

12. Rozariul, tocmai plecand de la experienta Mariei, este o rugaciune evident contemplativa. Lipsit de aceasta dimensiune, si-ar pierde sensul, dupa cum sublinia Paul al VI-lea: "Fara contemplatie, Rozariul este trup fara suflet, iar recitarea lui risca sa devina o repetare mecanica de formule si sa se impotriveasca avertismentului lui Isus: "Cand va rugati, nu spuneti vorbe multe ca paganii. Ei isi închipuie ca datorita vorbariei lor vor fi ascultati" (Mt 6,7). Prin natura sa, recitarea Rozariului cere un ritm linistit si o oarecare zabovire de reflectie, care sa favorizeze in cel care se roaga meditarea misterelor vietii Domnului, privite prin inima aceleia care a fost cea mai aproape de Domnul, si dezvaluie bogatii de nepatruns" (...).

Rozariul este unul dintre itinerarele traditionale ale rugaciunii crestine orientat spre contemplarea chipului lui Cristos. Papa Paul al VI-lea l-a descris astfel: "Rugaciune evanghelica, centrata pe misterul intruparii rascumparatoare, Rozariul este, asadar, o rugaciune cu orientare evident cristologica. Intr-adevar, elementul sau caracteristic - repetarea ca intr-o litanie a rugaciunii "Bucura-te, Marie" - devine si el o lauda neintrerupta adusa lui Cristos, subiect ultim al vestirii ingerului si al salutului mamei Botezatorului: "Binecuvantat este rodul trupului tau" (Lc 1,42). Mai mult: repetarea rugaciunii Bucura-te, Marie constituie baza pe care se dezvolta contemplarea misterelor: Isus pe care il aminteste fiecare Bucura-te, Marie este acelasi pe care ni-l propune succesiunea misterelor, rand pe rand, Fiul al lui Dumnezeu si al Fecioarei" (...).

26. Meditarea misterelor lui Cristos este propusa in Rozariu printr-o metoda caracteristica, menita, prin natura sa, sa favorizeze asimilarea lor. Este metoda bazata pe repetitie. Acest lucru este valabil, in primul rand, pentru rugaciunea Bucura-te, Marie, repetata de zece ori la fiecare mister. Daca este privita cu superficialitate aceasta repetitie, am putea fi tentati sa consideram Rozariul o practica arida si plictisitoare. Putem insa ajunge la o cu totul alta apreciere fata de Rozariu, daca il consideram o expresie a acelei iubiri care nu oboseste sa se intoarca la persoana iubita cu efuziuni care, desi sunt asemanatoare ca manifestare, sunt mereu noi datorita sentimentului care le insufleteste (...).

31. Ascultarea si meditatia se hranesc din tacere. Este potrivit ca, dupa enuntarea misterului, sa ne oprim pentru un timp corespunzator pentru a ne atinti privirea asupra misterului meditat, inainte de a incepe rugaciunea vocala. Redescoperirea valorii tacerii este unul dintre secretele practicarii contemplatiei si a meditatiei. Intr-o societate puternic marcata de tehnologie si de mass-media, tacerea devine un lucru din ce in ce mai greu de atins. Asa cum in liturgie sunt recomandate momente de tacere, si in recitarea Rozariului este potrivita o scurta pauza, in timpul careia sufletul se concentreaza asupra continutului unui anumit mister (...).

"Siragul"

36. Instrumentul traditional pentru recitarea Rozariului este siragul. Intr-o practica superficiala, el ajunge sa devina adesea un simplu instrument care serveste la numararea succesiunii rugaciunii Bucura-te, Marie. El exprima insa si un simbolism, care poate da un sens nou contemplatiei. In acest sens, primul lucru care trebuie observat este ca siragul converge spre crucifix, care astfel deschide si închide itinerarul insusi al rugaciunii. Viata si rugaciunea credinciosilor sunt centrate pe Cristos. Totul pleaca de la el, totul se indreapta spre el, totul ajunge la Tatal, prin el, in Duhul Sfant.

Ca instrument pentru numarare, care marcheaza inaintarea in rugaciune, siragul evoca drumul continuu al contemplarii si al desavarsirii crestine. Fericitul Bartolo Longo il vedea chiar ca pe un "lant" care ne leaga de Dumnezeu. Un lant, desigur, dar un lant suav; pentru ca astfel este mereu relatia cu un Dumnezeu care este Tata. Un lant "filial", care ne pune in sintonie cu Maria, "slujitoarea Domnului" (Lc 1,38), si, in definitiv, cu Cristos insusi, care, Dumnezeu fiind, s-a facut "rob" din iubire fata de noi (Fil 2,7).