Pomenirea Tuturor Credinciosilor raposati

O, Isuse, vesnic si mare Preot, primeste-ti Preotii Tai in adapostul Inimii Tale, acolo unde nimeni nu le mai poate face vreun rau. Pastreaza nepatate mainile lor care ating in fiecare zi Preasfantul Tau Trup! Pastreaza imaculate buzele lor care suntinrosite in fiecare zi de Preasfantul Tau Sange! Pastreaza neprihanite si curate inimile lor pecetluite de sublimul semn al glorioasei Tale Preotii! Fa-i sa creasca in dragoste si fidelitate fata de Tine si apara-i de contactul cu lumea cea vicleana! Da-le lor, odata cu puterea de a transforma painea si vinul, si puterea de a transforma inimile. Binecuvanteaza faptele lor cu roade imbelsugate si daruieste-le apoi coroana vietii vesnice! Amin.

Pomenirea Tuturor Credinciosilor raposati

Sa se odihneasca in pace!

Toti sfintii si Pomenirea tuturor credinciosilor raposati sunt doua sarbatori care marcheaza viata pastorala a lunii noiembrie. Cele doua sarbatori, foarte indragite de credinciosi, ne amintesc doua realitati prezente in viata oricaruia dintre noi: moartea - ca realitate inevitabila, si sfintenia - care este dorinta cea mai profunda a oricarui crestin adevarat. Moartea si sfintenia sunt inseparabile: nu poti ajunge la sfintenie daca nu accepti moartea ca o poarta spre sfintenie.

Pomenirea Tuturor Credinciosilor raposati face parte din adevarul de credinta. La liturghiile duminicale si la marile solemnitati proclamam cu intreaga Biserica: "Cred in impartasirea sfintilor" (Crezul). Iubirea este cea care realizeaza legatura spirituala care exista intre toti: cei din rai, cei din purgator si cei de pe pamant.

Daca unii dintre cei dragi au fost chemati de Dumnezeu, au trecut din timp in vesnicie, si se afla inca in acel loc intunecos de unde nu pot iesi pana nu vor plati si ultimul banut, asa cum ne spune Mantuitorul (cf. Mt 5,26), fiindca nimic patat nu poate intra in paradis, dar ei vor fi mantuiti ca prin foc (cf. 1Cor 3,15), noi ii putem ajuta cu orice fapta buna facuta din iubire fata de Dumnezeu, fata de slava imparatiei sale, din care sunt meniti sa faca si ei parte.

Animat de aceasta iubire fata de slava lui Dumnezeu si fata de cei raposati, stiuti si nestiuti, sfantul Odilon, abate de Cluny, inca din anul 998, a cerut calugarilor sai ca la 2 noiembrie sa se faca pomenirea tuturor raposatilor care au trait odinioara in manastirile benedictine. Sub influenta celor peste o mie de manastiri raspandite pe tot intinsul Europei, intreaga crestinatate apuseana a adoptat acest obicei, iar in anul 1311 papa a stabilit in mod oficial ca la 2 noiembrie sa fie celebrata pomenirea tuturor credinciosilor raposati (cf. Vietile sfintilor, vol. II, pag. 224).

Pe cei raposati ii putem ajuta prin rugaciuni, sfinte Liturghii, pomeni, indulgente si alte jertfe spirituale si in masura in care credem in viata vesnica, speram sa-i revedem in fericirea raiului si sa ii iubim, asa cum vrea Dumnezeu. La inceputul lunii noiembrie cimitirele sunt pline de credinciosi care se roaga la mormintele celor dragi, ce au trecut la cele vesnice, pentru ca Dumnezeu, in milostivirea sa, sa-i faca partasi de sfintenie. Comuniunea sfintilor se exercita din plin in aceste zile de inceput de noiembrie: credinciosii de pe pamant se roaga pentru cei morti care nu au ajuns inca la sfintenie si mai au inca de ispasit in Purgator, iar sfintii din cer se roaga pentru noi, ca sa ajungem la sfintenia la care au ajuns ei. Totodata, pomenirea celor raposati trecuti deja la Domnul ne aminteste tuturor ca moartea nu poate fi evitata.

La rugaciunea Angelus din 1 noiembrie 2007, Sfantul Parinte Benedict al XVI-lea spunea: "In mod intelept, Biserica a pus in stransa succesiune sarbatoarea Tuturor Sfintilor si Pomenirea Tuturor Credinciosilor Raposati. La rugaciunea noastra de lauda a lui Dumnezeu si de venerare a sufletelor fericite, pe care liturgia ni le prezinta ca pe "o multime imensa, pe care nimeni nu putea sa o numere, din orice natiune, rasa, popor si limba" (Ap 7,9) se uneste rugaciunea de mijlocire pentru toti cei care ne-au precedat in trecerea din aceasta lume la viata vesnica. Lor maine le vom dedica in mod special rugaciunea noastra si pentru ei vom celebra Jertfa euharistica. Intr-adevar, in fiecare zi Biserica ne invita sa ne rugam pentru ei, oferind si suferintele si ostenelile zilnice pentru ca, purificati total, sa fie admisi sa se bucure in veci de lumina si de pacea Domnului.