Mesajul Urbi et Orbi al Sanctităţii Sale Papa Benedict al XVI-lea 23 martie 2008

O, Isuse, vesnic si mare Preot, primeste-ti Preotii Tai in adapostul Inimii Tale, acolo unde nimeni nu le mai poate face vreun rau. Pastreaza nepatate mainile lor care ating in fiecare zi Preasfantul Tau Trup! Pastreaza imaculate buzele lor care suntinrosite in fiecare zi de Preasfantul Tau Sange! Pastreaza neprihanite si curate inimile lor pecetluite de sublimul semn al glorioasei Tale Preotii! Fa-i sa creasca in dragoste si fidelitate fata de Tine si apara-i de contactul cu lumea cea vicleana! Da-le lor, odata cu puterea de a transforma painea si vinul, si puterea de a transforma inimile. Binecuvanteaza faptele lor cu roade imbelsugate si daruieste-le apoi coroana vietii vesnice! Amin.

Mesajul Urbi et Orbi al Sanctităţii Sale Papa Benedict al XVI-lea 23 martie 2008

Resurrexi et adhuc tecum sum. Alleluia! - Am înviat şi sunt mereu cu tine Aleluia! Dragi fraţi şi surori, Isus răstignit şi înviat ne repetă astăzi acest anunţ de bucurie: anunţul pascal. Să-l primim cu profundă uimire şi gratitudine!

    Resurrexi et adhuc tecum sum - Am înviat şi sunt încă şi întotdeauna cu tine. Aceste cuvinte, luate dintr-o versiune veche a Psalmului 138 (v. 18b), răsună la începutul Sfintei Liturghii de astăzi. În ele, în zorii Paştelui, Biserica recunoaşte însăşi vocea lui Isus care, înviind din morţi, se adresează Tatălui copleşit de fericire şi de iubire şi exclamă: Tată, iată-mă! Am înviat, sunt încă cu tine şi voi fi pentru totdeauna: Duhul tău nu m-a abandonat. Putem înţelege astfel într-un mod nou şi celelalte expresii ale Psalmului: Dacă m-aş urca la cer, tu eşti acolo; dacă m-aş coborî în împărăţia morţilor tu eşti de faţă... dar nici întunericul nu-i întuneric pentru tine iar noaptea este luminoasă ca ziua şi întunericul este ca lumina (Ps 138, 8.12). Este adevărat: în Vigilia solemnă de Paşti întunericul devine lumină, noaptea cedează locul zilei care nu cunoaşte apus. Moartea şi învierea Cuvântului lui Dumnezeu întrupat este un eveniment de iubire de nedepăşit, este victoria Iubirii care ne-a eliberat de sclavia păcatului şi a morţii. A schimbat cursul istoriei, dând vieţii omului un sens şi o valoare indestructibile şi reînnoite.
Am înviat şi sunt încă şi întotdeauna cu tine. Aceste cuvinte ne invită să-l contemplăm pe Cristos înviat, făcând să răsune în inima noastră glasul său. Prin jertfa sa răscumpărătoare, Isus din Nazaret ne-a făcut fii adoptivi ai lui Dumnezeu, astfel încât acum putem să ne inserăm şi noi în dialogul misterios dintre El şi Tatăl. Revine în minte ceea ce El le-a spus într-o zi celor care îl ascultau: Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul decât Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-l reveleze (Mt 11,27). În această perspectivă, înţelegem că afirmaţia adresată astăzi de Isus înviat Tatălui - Sunt încă şi mereu cu tine - ne priveşte, în consecinţă, şi pe noi, fii ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Cristos, dacă suferim cu el, ca împreună cu el să fim şi preamăriţi (cf. Rom 8,17). Datorită morţii şi învierii lui Cristos, şi noi înviem astăzi la o viaţă nouă şi, unind glasul nostru cu al său, proclamăm că vrem să rămânem pentru totdeauna cu Dumnezeu, Tatăl nostru infinit de bun şi de milostiv.
   Intrăm astfel în profunzimea misterului pascal. Evenimentul surprinzător al învierii lui Isus este esenţial un eveniment de iubire: iubirea Tatălui care îl dă pe Fiul pentru mântuirea lumii; iubirea Fiului care se abandonează voinţei Tatălui pentru noi toţi; iubirea Duhului care îl învie pe Isus din morţi în trupul său transfigurat. Şi încă: iubirea Tatălui care îl îmbrăţişează din nou pe Fiul învăluindu-l în slava sa; iubirea Fiului care, cu puterea Duhului, se întoarce la Tatăl îmbrăcat cu natura noastră umană transfigurată. Din solemnitatea de azi, care ne face să retrăim experienţa absolută şi singulară a învierii lui Isus, ne vine deci un apel de a ne converti la Iubire; ne vine o invitaţie de a trăi refuzând ura şi egoismul şi de a păşi cu supunere pe urmele Mielului jertfit pentru mântuirea noastră, de a-l imita pe Răscumpărătorul cel blând şi smerit cu inima, care a înviat pentru sufletele noastre (cf. Mt 11,29). Fraţi şi surori creştini din orice parte a pământului, bărbaţi şi femei cu suflet deschis sincer adevărului! Nimeni să nu îşi închidă inima în faţa atotputerniciei acestei iubiri care răscumpără. Isus Cristos a murit şi a înviat pentru toţi: El este speranţa noastră! Speranţă adevărată pentru orice fiinţă umană.
     Astăzi, aşa cum a făcut cu ucenicii săi în Galileea înainte de a se întoarce la Tatăl, Isus înviat ne trimite şi pe noi pretutindeni ca martori ai speranţei sale şi ne asigură: Eu sunt cu voi întotdeauna, în toate zilele, până la sfârşitul lumii (cf. Matei 28,20). Fixând privirea sufletului pe rănile glorioase ale trupului său transfigurat, putem înţelege sensul şi valoarea suferinţei, putem unge multele răni care continuă să însângereze omenirea şi în zilele noastre. În rănile sale glorioase recunoaştem semnele de neşters ale milostivirii infinite a lui Dumnezeu despre care vorbeşte profetul: El este acela care însănătoşeşte rănile inimilor zdrobite, care apără pe cei slabi şi proclamă eliberarea sclavilor, care mângâie pe toţi cei întristaţi şi dă untdelemnul bucuriei în locul hainei de doliu, un cântec de laudă în locul unei inimi mâhnite (cf. Isaia 61,1.2.3). Dacă ne apropiem de El cu încredere umilă, întâlnim în privirea sa răspunsul la năzuinţa cea mai profundă a inimii noastre: a-l cunoaşte pe Dumnezeu şi a stabili cu El o relaţie vitală, care să umple din belşug cu însăşi iubirea sa existenţa noastră şi relaţiile noastre interpersonale şi sociale. De aceea omenirea are nevoie de Cristos: în El, speranţa noastră, am fost mântuiţi (cf. Rom 8,24) (…)
    Dragi fraţi şi surori, să ne lăsăm iluminaţi de lumina strălucitoare a acestei Zile solemne; să ne deschidem cu încredere sinceră în faţa lui Cristos înviat, pentru ca puterea înnoitoare a Misterului pascal să se manifeste în fiecare dintre noi, în familiile noastre, în oraşele noastre şi în naţiunile noastre. Să se manifeste în orice parte a lumii (…) Acestea sunt urările mele de pascale, pe care le adresez vouă celor prezenţi aici şi bărbaţilor şi femeilor din orice naţiune şi continent uniţi cu noi prin radio şi televiziune. Paşte Fericit!