De Craciun, Dumnezeu din inaltimi se apleaca inspre noi

O, Isuse, vesnic si mare Preot, primeste-ti Preotii Tai in adapostul Inimii Tale, acolo unde nimeni nu le mai poate face vreun rau. Pastreaza nepatate mainile lor care ating in fiecare zi Preasfantul Tau Trup! Pastreaza imaculate buzele lor care suntinrosite in fiecare zi de Preasfantul Tau Sange! Pastreaza neprihanite si curate inimile lor pecetluite de sublimul semn al glorioasei Tale Preotii! Fa-i sa creasca in dragoste si fidelitate fata de Tine si apara-i de contactul cu lumea cea vicleana! Da-le lor, odata cu puterea de a transforma painea si vinul, si puterea de a transforma inimile. Binecuvanteaza faptele lor cu roade imbelsugate si daruieste-le apoi coroana vietii vesnice! Amin.

De Craciun, Dumnezeu din inaltimi se apleaca inspre noi

La Liturghia din noaptea de Craciun, Suveranul Pontif a oferit o meditatie asupra misterului Intruparii. "Dumnezeu salasluieste in inaltimi, dar s-a aplecat inspre noi. Dumnezeu este infinit de mare si mult deasupra noastra. Aceasta este prima experienta a omului. Distanta pare infinita. Creatorul universului, Cel care calauzeste totul, este departe de noi: asa ni se pare la inceput".

Sfantul Parinte a continuat: "Dar apoi vine experienta surprinzatoare: Cel care nu are egal, care locuieste intru cele inalte, priveste de sus asupra noastra. Se apleaca. Ne vede si ma vede. Aceasta aplecare a lui Dumnezeu este mai mult decat o privire de sus. Dumnezeu priveste in mod activ. Faptul ca ma vede, ca se uita la mine, ma transforma pe mine dar si lumea din jurul meu. Psalmul ne spune aceasta in urmatorul verset: il ridica din tarana pe cel sarac. Privind in jos, El ma ridica, ma prinde usor de mana si ma ajuta si ma ridic din adancuri inspre inaltimi".

"S-a coborat El insusi, ca un prunc intr-o iesle saracacioasa, simbol al nevoilor si al starii de abandonare a omenirii. Dumnezeu coboara cu adevarat. Devine un copil si se pune pe Sine in starea de completa dependenta, tipica nou-nascutilor. Creatorul, care tine toate in mainile Sale, de care depindem noi toti, se face mic si are nevoie de iubirea umana. Dumnezeu este in iesle. [...] Nimic nu poate fi mai sublim, nimic nu poate fi mai maret decat iubirea care in acest fel se apleaca, se coboara, devine dependenta. Slava adevaratului Dumnezeu devine vizibila cand ochii inimilor noastre se deschid in fata ieslei din Betleem", a adaugat Sfantul Parinte..