Binecuvantarea casei

O, Isuse, vesnic si mare Preot, primeste-ti Preotii Tai in adapostul Inimii Tale, acolo unde nimeni nu le mai poate face vreun rau. Pastreaza nepatate mainile lor care ating in fiecare zi Preasfantul Tau Trup! Pastreaza imaculate buzele lor care suntinrosite in fiecare zi de Preasfantul Tau Sange! Pastreaza neprihanite si curate inimile lor pecetluite de sublimul semn al glorioasei Tale Preotii! Fa-i sa creasca in dragoste si fidelitate fata de Tine si apara-i de contactul cu lumea cea vicleana! Da-le lor, odata cu puterea de a transforma painea si vinul, si puterea de a transforma inimile. Binecuvanteaza faptele lor cu roade imbelsugate si daruieste-le apoi coroana vietii vesnice! Amin.

Postul Mare, timpul unei mai mari angajari spirituale

Postul Mare este timp special de convertire, de lupta spirituala, de rugaciune, de post si mortificatii, timp al caritatii si al ascultarii cuvantului lui Dumnezeu, timp exigent dar care elibereaza, timp ce ne pregateste si ne conduce la Invierea lui Cristos si la Invierea noastra.

Zi dupa zi, duminica dupa duminica, sarbatoare dupa sarbatoare, Biserica ne da o orientare justa; an dupa an, cu ocazia Postului Mare ne cere sa primim harul la timpul potrivit: "Iata, acum este timpul potrivit. Iata, acum este ziua mantuirii"(2 Cor 6, 2).

Cand ne rugam, cand postim, cand facem pomana, sa n-o facem pentru a fi admirati de oameni; admiratia lor va fi rasplata noastra... si atat!!! Isus Cristos ne arata care trebuie sa fie atitudinea noastra interioara: sa nu facem nimic pentru a fi admirati de oameni, ci pentru a fi placuti in fata lui Dumnezeu Tatal "care vede in ascuns". Trebuie sa alegem intotdeauna sa traim in prezenta lui Dumnezeu; daca putem sa facem putin, putin sa facem, dar in iubirea lui Dumnezeu. Aceasta valoreaza foarte mult comparativ cu a face mult dar a face pentru a fi stimati de catre oameni.

Crestinii sunt sfatuiti sa posteasca vinerea, in amintirea Patimirii lui Cristos. Deci, este vorba de un raport personal cu Isus, cu Patimirea Sa, care ne inspira atunci cand ne angajam la o viata de privatiuni, de mortificatie, de eforturi ascetice, de lupta spirituala. Unirea mortificatiilor noastre cu Patimirea lui Cristos, care a suferit pentru altii, va deschide inima noastra pentru altii. Astfel, Postul Mare va fi pentru noi un timp de har, pentru ca vom fi mai atenti fata de semenii nostri decat fata de noi Insine, mai disponibili, mai Intelegatori.

In orice efort ascetic si in orice practica religioasa exista un pericol: pericolul ca egoismul si orgoliul sa-si gaseasca aici hrana lor. Se poate cauta propria perfectiune, se poate cauta atingerea maximei perfectiuni atat cat este posibil Inaintea lui Dumnezeu, se poate urmari urcarea pe culmi, dar fara vreo preocupare pentru altii. Postul Mare este timpul unei mai mari angajari spirituale, timp de efort ascetic deosebit, dar care trebuie bine orientat; altfel, religia ramane separata de viata concreta, de relatiile cu aproapele (ca si cum ar fi un domeniu aparte, domeniu sacru). Dumnezeu si eu, restul nu conteaza. Insa cel mai important este ca noi sa progresam In relatiile cu ceilalti.

Fara amintirea lui Dumnezeu si fara intentia buna, abstinenta singura poate deveni o buna obisnuinta igienica sau o norma dietetica utila pentru sanatate si pentru silueta. Si un ateu poate foarte bine sa respecte acest tip de post. Crestinul, In schimb, trebuie sa-si aminteasca de Dumnezeu In tot ceea ce face, asa cum spune sfantul Paul: "... Fie ca mancati, fie ca beti sau face altceva, toate sa le faceti spre marirea lui Dumnezeu" (1Cor 10,31). Tocmai aceasta continua invocare a lui Dumnezeu face ca actele profane ale vietii cotidiene sa devina sacre.

Va doresc tuturor ca Postul Mare sa fie timpul unei mai mari angajari spirituale!

Preot paroh Mihai Martinas